gandul

  • 121gandumbas — ► adjetivo/ sustantivo masculino femenino coloquial Se aplica a la persona holgazana y perezosa: ■ no hay manera de que el gandumbas de mi hijo se busque un trabajo. IRREG. plural gandumbas * * * gandumbas (¿del port. antig. «gandum», gandul?;… …

    Enciclopedia Universal

  • 122distrage — DISTRÁGE, distrág, vb. III. tranz. A abate atenţia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [part. distras] – Din fr. distraire (după trage). Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  DISTRÁGE vb. v. abate …

    Dicționar Român

  • 123muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… …

    Dicționar Român

  • 124repurta — REPURTÁ1, repórt, vb. I. tranz. şi refl. (Rar) A şi îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta). Trimis de ana zecheru, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  REPURTÁ2, repurtez …

    Dicționar Român

  • 125subînţeles — SUBÎNŢELÉS1, subînţelesuri, s.n. Ceea ce se înţelege în mod indirect dintr o afirmaţie, dintr un context etc.; aluzie. ♢ expr. A vorbi cu subînţeles (sau subînţelesuri) = a face anumite aluzii, a nu şi exprima direct gândul. – v. subînţelege.… …

    Dicționar Român

  • 126telepatie — TELEPATÍE s.f. Facultate psihologică (contestată de unii) atribuită unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt în raza simţurilor, precum şi de a transmite gândul la mare distanţă, fără intermediul organelor de simţ obişnuite; percepere a… …

    Dicționar Român

  • 127urmări — URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ţine pe cineva sub observaţie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A …

    Dicționar Român

  • 128îndrepta — ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. tranz. şi refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi, a (se) ameliora. ♦ refl. (Despre oameni) A se …

    Dicționar Român